Plumb - comentariu literar
Poezia “Plumb” a dat numele primului volum de poezii, versuri al lui G. Bacovia si s-a fixat atat de mult in constiinta cititorilor de literatura incat este considerata ca o expresie concentrata a creatiei bacoviene.
Poezia impresioneaza prin atmosfera creata, prin muzicalitatea versurilor si prin simetria lor perfecta.
In cele doua catrene ale poeziei domneste o atmosfera “de plumb” apasatoare in care nota singuratatii in cadrul cimitirului, vantul si scartaitul coloanelor de plumb te infioara.
Incadrat in cea de-a treia etapa a simbolismului romanesc, Bacovia urmarind modelul poeziei simboliste franceze si in primul rand al lui Bodlaire, face apel la un cuvant cheie, la o metafora simbol, cuvantul “plumb”.
Asa cum s-a remarcat de critica literara, greutatea si culoarea plumbului, sugereaza apasarea sufleteasca, tristetea, melancolia. Privit astfel, simbolul folosit, corespunde intru totul deprimarii sufletesti a poetului, expus unei existente amare si a unei boli neiertatoare.
Atmosfera devine dezolanta, singuratatea atat de mare incat si sicriele dormeau.
Un adevarat limbaj funerar impanzeste cele opt versuri: sicrie, flori de plumb, funerar vesmant, cavou, mort, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb.
Singuratatea este sugerata in afara de cadrul de cimitir, prezentat de faptul ca totul in jur “doarme” adanc.
“Dormeau adanc sicriele de plumb
Dormea intors amorul meu de plumb”
La acestea se adauga restrangerile pe care poetul le face in versul trei din prima strofa:
“Stau singur in cavou”, excluzand orice in jurul sau si apoi in versul trei din strofa a doua “Stau singur langa mort” eroul simtindu-se singur intre oameni.
Este o izolare ale carei margini scriitorul le reduce pana la prezentarea sa si a fiintei iubite moarta, neglijand si ceea ce mai era in cavou.
Exista in aceasta elegie un “si” al enumerarii, al carui rost este concentrarea intr-o asemena stare sufleteasca si cuvintele “mor”; “si” vin sa realizeze legaturi intre idei, desi nu intotdeauna perfecte:
“Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vesmant”
Cu toate acestea, acest “si” al enumerarii are rolul comutativ al imaginilor:
“Stau singur langa mort ..si era frig
Si scartaiau coroanele de plumb”
Starea sufleteasca a celui atat de deprimat, este amplificata de natura…si era vant…si era frig. Exista in strofa a doaua, un plus de elemente sonore, auditive, care subliniaza o evolutie in starea sufleteasca a poetului.
Este vorba de acel scartait al coroanelor de plumb, care in atmosfera respectiva parca iti patrunde prin intregul corp, cat si de reactia poetului “si-am inceput sa-l strig”, atat de fireasca intr-un asemenea cadru.
Poezia are valoare simbolica, ea reflecta autobiografic sentimentul izolarii si al singuratatii artistului, greutatile pe care le infrunta poetul in viata sa si in activitatea literara.
Aceeasi atmosfera funebra o intalnim si in alte creatii bacoviene ca “Vals de toamna”, iar legatura permanenta intre natura si starea sufleteasca a poetului este dominanta multor poezii printer care “Lacustra” sau “Note de toamna”.
Anotimpul cel mai frecvent in poezia lui Bacovia, este toamna, vazuta insa nu ca o perioada in care ni se ofera toate bogatiile ei, ci ca anotimp al descompunerii si al sfarsitului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu