Lacustra - comentariu literar
Poezie de atmosfera, “Lacustra”, este una din creatiile tipic bacoviene, in care starea sufleteasca a poetului este sugerata si determinata de starea naturii.
Aceasta este si una dintre trasaturile poeziei lui Bacovia, gasirea unor elemente simbol in care includea identitatea dintre natura si om. Titlul volumului insasi in care apare poezia este simbolic “Plumb”.
Legatura dintre natura si poet este sugerata inca din prima strofa in care obsesia ploii, a tristetii si singuratatii, creeaza un tot unitar, o specifica atmosfera bacoviana.
Ceea ce trebuie retinut, este in primul rand valoarea de determinant pe care o are natura asupra starilor sufletesti ale poetului, idee evidenta in prima strofa.
Pentru acest motiv, Bacovia repeta strofa intai in strofa a patra, cu exceptia versului doi care prin elemente temporale cu valoare obsesiva “tot tresarind…tot asteptand”, da o noua semnificatie intregii strofe.
Astfel daca in prima strofa, versul doi este “aud materia plangand”, iar poetul este doar un martor care percepe senzorial acest fenomen grozav, in strofa a patra se realizeaza o adevarata deplasare spre subiectiv, o interiorizare a faptelor. Poetul este de data aceasta si obiectul, dar si subiectul, fiind cel care tresara si asteapta.
In ambele strofe atmosfera de melancolie, de tristete, este redata si prin gerunziile cu evidenta valoare onomatopeica, ploand, plangand.
In strofa intai, senzatia auditiva domina. Obsesia ploii pe care poetul o aude de atatea nopti este atat de puternica incat scriitorul are impresia, ca picaturile de ploaie sunt leacurile materiei.
Melancolia creste cu atat mai mult cu cat concluzia lui Bacovia este incarcata de semnificatii: “sunt singur”. Constatarea acestei suparatoare singuratati, in conditiile unor ploi care nu par sa se mai sfarseasca, il duce pe poet la starea de meditatie si de transformare intr-o alta lume, in alte timpuri:
“Si ma duce-un gand
Spre locuinte lacustre”
Gasim in aceste versuri, o anumita izolare, retragere intre un spatiu dat, dar si intr-un timp relativ determinat, cand oamenii traiau in locuine lacustre.
Intreaga stare sufleteasca a poetului este redata prin intermediul senzatiilor.
Poetul are senzatia ca doarme “pe scanduri ude”, ca este lovit in spate de un val.
Ideea halucinanta, subliniaza, prin senzatia de umed si rece, prin starea de fapt, poetul suferea de ftizie si aceste simptome il obsedau.
Totul se petrece pe timp de noapte, cadrul romantic in care zbuciumul naturii, si singuratatea poetului capata proportii si mai mari, devenind si mai apasatoare.
Versurile “Tresar prin somn si mie mi se pare / Ca n-am tras podul de la mal”, au in continutul lor idei de cauzalitate si de scop.
De la aceasta strofa a comparatiilor si a sugerarilor la forma declarativa in care senzatiile sunt rezultatul contopirii poetului cu vremea locuintelor lacustre, fapt sugerat si prin folosirea verbului la present persoana intai:
“Un gol istoric ma cuprinde
Pe aceleasi vremuri ma gasesc
Si simt cum de atata ploaie
Pilatii grei se prabusesc”
Daca in prima strofa imaginea dominanta era cea auditiva, strofa a doua si a treia, dezvolta ideea pe un plan superior, senzatiile fiind urmate de o stare apasatoare de deprimare sufleteasca, sugerata de prabusirea pilatilor grei.
Cea de-a patra strofa aduce cititorul la momentul initial de la care a pornit, simetria fiind inca unul din procedurile specifice lui Bacovia, compozitia poeziei, puterea de sugestie a cuvantului, imagini auditive si impresiile puternice care il domina pe poet si care sunt transmise cititorului, dau creatiei lui Bacovia o nota specifica, subiectiva, in care trebuie descifrata profunzimea unui simbol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu