Mihail Sadoveanu este unul din marii noştri scriitori nationali.
Opera sa impresionanta nu numai prin numărul mare de volume publicate este aceea a unui rapsod cu o capacitate de evocare epopeica rar intalnita.
În opera sa abordează numeroase teme cum ar fii lupta poporului nostru împotriva nedreptăţii zugravita in romane istorice ca de pildă „fratii jderi” viaţa celor multi si necajiti evocată în povestiri ca „un om necăjit”, natura patriei obiceiurile şi tradiţiile din viata pastorilor cum este „baltagul”.
Romanul baltagul a aparut in anul 1930 ce reprezinta una din culmile cele mai înalte ale creaţiei sadoveniene si poate fi comparata cu o adevărată epopee a vieţii pastorale.
In constructia operei se disting trei momente: asteptarea lui Nichifor Lipan de către Vitoria Lipan, plecat la Dorna sa cumpere o turmă de oi, căutarea lui de către Vitoria si Gheorghita si pedepsirea ucigasilor.
Actiunea romanului „Baltagul” constă defapt in desfasurarea cercetărilor întreprinse de Vitoria Lipan pentru gasirea ramasitelor si razbunarea soţului ucis.
Întregul roman este dominat de chipul Vitoriei Lipan eroina care doreşte cu orice preţ să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de soţul ei respectând cu sfintenie legile nescrise ale naturii.
Munteanca de la Măgura Tarcaului traieste viata asupra a oamenilor de la munte.
Figura reprezentativa de erou popular Vitoria intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu care se descriu în principiile etice care le apreciaza cel mai mult poporul roman: cultul adevarului, al dreptatii, al respectării legii stramosesti si al datinei.
Scriitorul realizează un portret al eroinei in cateva linii concentrând frumusetea si forta launtrica, inefabilul feminin: „ Ea era deasupra tuturora avea într - însa o putere si o taina pe care Lipan nu era în stare să le dezlege. Venera la dansa ca la apa cea buna”.
Portretul fizic surprinde elemente se configurează trăirea interioară: ochi căprui „aprigi si inca tineri cautau zari cunoscute” erau „duşi departe de lumina castanie a părului”.
Nelinistea eroinei este subliniata de scriitor prin întârzierea peste obicei al lui Nichifor Lipan „dragostea ei de peste douazeci si mai bine de ani plecat la Dorna sa cumpere oi”.
Manifestările exterioare la femei vorbesc de frământările ei „fusul se invartea harnic dar singur”. Mergând la părintele Danila pentru sfat ea aduce in sprijinul grijii si nelinistii sale dragostea ei statornica pentru barbatul caruia ajunsese se-i ştie „drumul si intoarcerile”, „Poate zabovi o zi ori două, cu lautari si cu petrecere ca un barbat ce se află; însă după aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata. Munteanca isi cunoaste barbatul aşa cum ştie semnele vremii.
In aceste clipe grele de căutare a adevărului despre barbatul ei, ea are revelatia păstrării tineretii iubirii călătorind dupa semnele ei.
Intreaga strategia a Vitoriei se desfăşoară între două coordonate fundamentale ale cunoaşterii: ştiinţa semnelor „vocea anotimpului” în deplin acord cu „vocea experienţei morale”, actionand in funcţie de acestei coordonate eroina se defineşte pe sine.
Primele semne rău prevestitoare sunt visele: cel dintai vis care am impuns-o in inima si a tulburat-o”i-l arata pe Nichifor Lipan călare cu spatele întors către ea”; altă dată l-a visat rau „trecând călare o apa neagra.... cu fata incolo” un semn este şi glasul lui Nichifor venit din memoria ei afectivă „dar nu putea să-i vadă chipul” deci sincronizarea cu realitatea nu are loc.
Nelinistea devine banuiala.
Plină de gânduri de patimă şi durere ea se socotea „moarta ca si omul care nu era langă dansa”. Ea pare aceeasi în exterior dar viata ei interioara se adanceste, isi adapteaza comportamentul în functie de stările interioare. Acolo în sine se oranduieste totul.
Vitoria „nu masoara vremea cu calendarul” ea intelege semnele naturii mai ales in vantul da semne „trecu şusuind prin crengile subţiratice ale mestecenilor”, pădurea de brad „dadu si ea zvon”, „brazii sunt mai negrii decat de obicei”.
Are „sa vremuiasca” pentru ca „dumbravencile zboara in calduri spre soare”, dar mai ales „nourul catre Ceahlau e un bucluc”.
Solemnitatea pregătiri plecării dezvăluie astfel un ritual străvechi.
Modul de viaţă moştenit din strămoşi şi datinile pe care Vitoria le respecta.
Vitoria reconstituie drumul făcut de barbatul ei; toate mişcările lui sunt reluate „Se ferea de adunari de oameni. alteori se amesteca printre lume ca sa poata mai bine iscodi si baga in seama”.
La Dorna, femeia nu simtea nimic din afară; o mistuia „o arsita dinlauntru si o nabusea”. Avea credinta ca aici avrea să se aleagă orânduiala noua a vietii ei”.
Puternice trairi sufletesti sunt sugerate doar, cu fineţe şi discreţia notatiei: „Deodată li se îmbujorara obraji şi luceau ochii, acolo jos in rapa se aflau ramasitele bărbatului ei iubit”.
Ea implineste judecata dreapta fara de care sufletul ei n-ar fi avut odihna.
Cu o logica impecabila, prin vorbe intepatoare, abuzive ea ii strânge psihologic pe faptasii crimei, fara scapare la praznic. De fata cu toti mesenii ea împlineşte judecata dreapta.
Datoria fata de barbatul ucis fusese „împlinita cu muchia baltagului în frunte” asupra ucigasului prin feciorul ei Ghiorghita. Scena razbunarii lui Nechifor Lipan de catre mamă şi fiu este plină de măreţie, simbol al adevarului si dreptatii care triumfa.
Pentru Victoria datoria crestineasca se află înainte de toate, datina înmormântării şi pedepsirea ucigasilor vin dintr-o etica veche a poporului „cine ucide un om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”. „Blastamat este sa fie urmărit şi dat pe fata. Dator este să-l urmărească omul randuit, fiarele şi dobitoacele”
Odată împlinită datoria către cel ucis, totul reintră în tiparul vietii de la munte „S-apoi dupa aceia ne-om intoarce iar la Măgura ca sa luam de coada toate cate l-am lăsat”.
Prin sobrietatea, simplitatea gravă a eroinei invaluita in „duhul eposului popular” al ritualurilor stravechi, Vitoria a fost alaturata eroinelor din tragediile antice.
Dar ea ramane mai ales un personaj ce ilustreaza profund o spiritualitate taraneasca străveche, un model prin cultul adevărului, dreptăţii şi tradiţiei.
Referate Romana
Referate
Referate Romana
Referate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu