Cum a aparut aceasta constanta?
In 1900 M. Planck a facut o ipoteza, revolutionara pentru acea vreme, asupra oscilatorilor microscopici care emit sau absorb radiatii. Conform acestei ipoteze energia unui oscilator nu poate avea orice valoare, ci numai anumite valori discrete E1, E2, ….Ei
h = 6,626 * 10-34 J *
s
Energia unui oscilator poate sa cresca in cazul absorbtiei sau sa scada
intre doua valori Ek si Ei, numai cu cantitatea:
ε = hυ = Ek – Ei (relatia 1)
denumita coanta de energie unde υ
este frecventa oscilatorului, iar:
h = 6,626 * 10-34 J *
s (relatia 2)
h = o constanta universala, denumita constanta lui Planck. Se spune ca
energia oscilatorului este cuantificata.
Un comentariu:
Definitia constantei h rezulta imediat din relatiile energetice ale procesului de anihilare electron-pozitron.
Wpe=(k*Qe^2)/Re=Me*c^2=h*Ffae. Rezulta h=(k*Qe^2)/(Re*Ffae). In care Wpe este energia potentiala a electronului la distanta de o raza electronica Re, k este constanta interactiunilor electrice =9*10^9 (N*m^2)/C^2, Qe=1,602*10^-19 C, Re=2,81743810^-15 m, Ffae=1,237268*10^20 Hz, este frecventa fotonului gama de la anihilarea electronului cu pozitronul.
Trimiteți un comentariu