Radioactivitate

Radioactivitate: ansamblu de fenomene ce corespund interactiunii nucleare slabe (radioactivitate naturala) sau puternice (radioactivitate artificiala).


Pentru a se înţelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni şi particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toţi atomii unui element chimic au acelaşi număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcţie de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi.

În interiorul nucleului acţionează două tipuri de forţe: forţa de respingere dintre protoni (de natură electrică) şi forţa de atracţie dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forţe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conţin neutroni în exces cele două forţe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil şi se dezintegrează spontan prin emisie de radiaţii.

Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie.

Spre exemplu izotopul 20983 Bi are 83 de protoni şi 126 neutroni şi este un izotop stabil. Izotopul

 21183Bi are doi neutroni în plus şi este instabilPentru a atinge stabilitatea nucleul 21183Bi emite o particulă alfa. Aceşti izotopi sunt radioactivi.


Glosar Fizica

Probleme rezolvate Fizica

Cauta pe site