In vreme de razboi - comentariu literar
Nuvelele lui I. L. Caragiale au un caracter psihologic sau moral. In “O facile de paste” este urmata de itensificare a sentimentului fricii care il duce pana la nebunie pe Leila – Zihal, hangiul din Podeni.
In “Pacat” preotul Nita isi omoara copii pentru a impiedica un incest. Lumea eroilor acestor nuvele este framantata de conflicte morale, iar de obsesii este cea din drama “Napasta”.
In unele din povestirile lui Caragiale, fantasticul se imbina cu umorul “Kir Ianulea” este un basm cu aluzii la lacomia femeilor dupa averi, iar “La hanul lui Minjoala” este povestea hanului cu hangita frumoasa despre care se spune ca ar avea legaturi cu necuratul.
Tendinta de inavutire, frecventa in literatura romana din secolul al XIX - lea, constituie tema nuvelei “In vreme de razboi”, care a fost publicata in 1898. Aceasta nuvela urmareste un caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele.
Un popa tanar este capetenia unei bande de talhari. Cand ceata este prinsa, popa se marturiseste fratelui sau mai mare, d-ul Stavrache hangiul, care il ascunde si il sfatuieste sa se duca voluntar la oaste spre a i se pierde urma.
In d-ul Stavrache s-a nascut duhul lacomiei. Ramas stapan peste averea fratelui sau, el isi face socoteala, ca acela e cu neputinta de a veni sa si-o mai ceara “Dar o sa indrazneasca sa se mai intoarca? Dar daca indrazneste si se intoarce? Atunci ce-i de facut?”
“Da! Dar sergentul se poate intoarce; popa ba!... Dar daca ii vine asa o nebuneala sergentului sa spuie ca el e stapanul averii, intampla-se orice s-o intampla! Ca odata a purtat barba si plete….Da, dar atunci procurorul il rade si-l tunde de-a binelea…O veni?....n-o veni?”
Acestea sunt ideile ce-l chinuiesc pe Stavrache pana sa primeasca scrisoarea de pe front care anunta ca sublocotenentul Iancu Georgescu a murit in razboi. Totusi, in curand chinurile indoielii il cuprind din nou pe hangiu. Presimtirea ca popa se va intoarce sa-si ia averea este descrisa minutios de autor.
In contextul relatarii, al povestirii, glasul atat de cunoscut al fratelui sau revine obsesiv: “Gandeai c-am murit neica?”
Pornirile lui Stavrache sunt criminale. Scriitorul urmareste reactia organica de a ucide “Hangiul se indarjeste si-l strange de gat, il strange din ce in ce mai tare, simte cum degetele-i patrund in muschii grumazului, strivindu-i, afundand beregata [sfarmand beregata], sfarmand incheietura cerbici. Dar cu cat strange mai tare, cu atat chipul capitanului se lumineaza; cu cat el scranceste, cu atat militarul rade si mai zgomotos si mai vesel”.
Dupa o asa inclestare, urmeaza prabusirea psihica: manifestarile psihologice initiale sfarsesc printr-o dereglare a psihicului.
Stavrache dupa astfel de halucinatii cade intr-o stare de apatie, tensiunea sufleteasca duce la iesiri violente sau la stari apatice.
Delirul lui il trimite dimineata, infrigurat, la preotul satului rugandu-l sa vina negresit sa-i faca “sfestanie” acasa.
Cu toate documentele, D-ul Stavrache simte ca popa traieste. Si intr-adevar preotul vine. Fratele il lamureste ca a umblat cu banii regimentului si ca are lipsuri ce trebuie grabit acoperite, si-i cere sa-l ajute cu o suma de bani din chiar averea lui. Insa lacomia D-lui Stavrache este asa de mare si ideea asa de chinuitoare de a inapoia averea incat se petrece cu el o drama neasteptata. Ajuns la capatul ultim al incordarii, inebuneste.
Teroarea hangiului este evocata cu amanunte culese din campul modificarilor organice, “hangiul deschise gura mare sa spuna ceva, dar gura fara sa scoata un sunet nu se mai putu inchide, ochii clipira de cateva ori, foarte iute apoi ramasera privind tinta, peste infatisarea aceea, in indepartari neinchipuite, mainile voira sa se ridice, dar cazura tepene de-alungul trupului”.
Iar cand fratele pierdut de mult reapare ca o reintrupare a visurilor lui de groaza si ii ofera sa bea “Stavrache lua paharul, il duse la gura, dar gura ramase inclestata, tremurand si ca si cum ar fi baut, desarta paharul peste barbie pe san”.
Reactiile generate de asteptare, de veghe, de tensiune se concretizeaza la nivelul comportamentului, in stari fiziologice si psihologice prezentate gradat: in stare latenta la inceput, a doua etapa fiind o criza a incordarii si ultima, starea exploziva, violenta, a nebuniei hangiului.
In concluzie, autorul realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul operei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu