Legile lui Kepler

Prima lege a lui Kepler


Planeta se misca in jurul stelei pe o orbita eliptica, in care steaua reprezinta unul din focare.


Astronomii, incepand de la Ptolemeu până la Nicolaus Copernic, credeau că planetele se misca pe traiectorii circulare sau traiectorii care pot fi obţinute din suprapunerea mai multor traiectorii circulare. Johannes Kepler, în 1609, a infirmat această presupunere. După studiul materialelor rezultate din observaţiile minuţioase a lui Tycho Brahe, el a dedus că planetele se mişcă pe traiectorii eliptice.


A doua lege a lui Kepler


A doua lege se enunţă astfel: „Linia dreaptă care uneşte planeta cu steaua («raza vectoare a planetei») mătură arii egale în perioade de timp egale sau formulat echivalent viteza areolară a razei vectoare e constantă.”


Din această lege, numită „a ariilor egale”, rezultă că o planetă se deplasează cu atât mai repede cu cât este mai aproape de stea. În cazul Pământului, raza vectoare mătură într-o secundă o arie de peste 2 miliarde km^2.


A treia lege a lui Kepler


La 8 martie 1618, Johannes Kepler enunţă a treia lege a mişcării planetelor: „Pătratul perioadei de revoluţie a planetei, , este proporţional cu cubul semiaxei mari a orbitei


$a : u^{2} ∝ a^{3}$


Aceste legi descriu mişcările planetelor cu o aproximaţie suficientă în unele calcule, dar adesea sunt necesare modificări care să ţină seama de alte efecte. Unele abateri se datorează efectelor reciproce ale gravitaţiei dintre planete, mişcării stelei datorită atragerii planetelor şi efectelor relativiste. Aproximaţia este relativ bună când masa planetei este neglijabilă faţă de masa stelei.


Legile lui Kepler au constituit baza pentru formularea legilor gravitaţiei de către Isaac Newton şi au o deosebită importanţă pentru înţelegerea mişcării corpurilor cereşti, de exemplu a Pământului şi a celorlalte planete în jurul Soarelui, sau a Lunii şi a sateliţilor artificiali în jurul Pământului.


Problema rezolvata cu a doua lege a lui Kepler

Niciun comentariu:

Cauta pe site